Dimineata din nou. Ies eu din bloc, serioasa, cu ochii mici, doar ce m-am trezit, fara chef de joaca, ca sa imi fac cei 5.000 de pasi ( care uneori sunt peste 4.000 de pasi) si care sunt un obicei pe care mi-l instalez in ultimele saptamani din programul HealthPointe. La iesirea din bloc ma intalnesc cu o imagine super amuzanta: o vecina era urmata de cateva pisici tare vesele, cu cozile ridicate, pentru ca urmau sa primeasca de mancare. M-a amuzat tare mult scena, parca ma uitam la Pisicile Aristrocrate, iar asta m-a facut sa zambesc si sa ma gandesc la joaca.

Ma trezisem cu un sentiment de agitatie pe care l-am calmat conform sfatului prietenei mele Zoia Zarnescu, care se ocupa de Human Design, o tehnica de autocunoastere, cu o afirmatie “ Nu sunt emotiile mele!”. Zoia mi-a facut o evaluare cu tehnica amintita, in urma careia am inteles ca atat eu cat si altii absorbim ca niste bureti ce se intampla in jurul nostru. De atunci am inceput sa practic in anumite momente aceasta afirmatie care ma calmeaza. Atentie nu se aplica tuturor.

Dar sa revenim la episodul de dimineata. Dupa ce m-am amuzat vazand scena cu pisicile, mi-am continuat miscarea de dimineata uitandu-ma in jur la ce imi va atrage atentia ca sa pot face o fotografie, acesta fiind un alt obicei de instalat. Tot mergand eu asa pe alee, ma intalnesc cu ce credeti tot cu o pisica care se juca si se rostogolea chiar in mijlocul aleii, dornica sa o bag in seama si sa se joace. Cum nu aveam inca ochii larg deschisi si eram destul de serioasa, am scapat momentul, care m-a amuzat, iar pisica si-a vazut de drum, lucru pe care l-am facut si eu.

Ma gandeam, este a doua oara cand imi atrage atentia joaca pisicii. Acum eram deja hotarata sa fiu atenta sa vad ce mai urmeaza. Mi-am continuat drumul si vad la un moment dat 2 pisici care se jucau si care se ascundeau printre masini intr-o parcare. Ma opresc, le chem sa vad daca reactioneaza, vad ca nu, dar ceva ma face sa ma opresc si sa astept. Asteptarea a meritat efortul: una din pisici s-a ridicat pe o roata si si-a aratat capul hazliu dupa o masina, asa cum vezi in fotografie. Reactia mea a fost sa rad cu adevarat si sa ma bucur de acest moment. A durat cateva secunde sa trec de la o stare serioasa la o stare de joaca, de amuzament.

Tot drumul pana la finalul plimbarii am intalnit oameni care zambeau, copii care se jucau, copii care mergeau bucurosi la scoala si care sporovaiau de zor cu bunicii si cu parintii. Mi s-a parut deosebit de amuzant, pentru ca nu am mai vazut de mult copii care sa se bucure ca merg la scoala.

Sa nu iti imaginezi ca nu erau si oameni foarte seriosi pe strada, poate chiar gravi, dar acestia nu m-au mai interesat.

Ce am invatat eu in aceasta dimineata:

• Este simplu sa razi dimineata, doar observa ce este in jur si te amuza
• Cand observi, mergi mai incet, cu pasi mai mici si ai mai multa energie
• Creeaza-ti obiceiuri mici care te duc la sisteme pe timp indelungat
• Joaca este antidotul unei stari de nemultumire, a unei stari serioase
• Joaca este cel mai bun tratament al diminetii si al unei zile si are efect prelungit
• Joaca te ajuta sa vezi solutiile

Cand am inceput sa fac miscare dimineata aveam ca obiectiv doar sa fac numarul de pasi, dar de cand instalez observarea, imi creez de fapt un sistem complet care ma ajuta sa dezvolt aceasta abilitate.

In cartea lui Tim Ferriss, Intrumentele Titanilor, Scott Adams autorul benzilor desenate Dilbert, spune sa ne mutam atentia de pe obiective pe sisteme care sa ne ajute sa dezvoltam aptitudini sau relatii de lunga durata.

Citez: “ Cu alte cuvinte, alegi optiuni, care iti dau posibilitatea sa “ reusesti” inevitabil in timp, in vreme ce-ti construiesti atuuri pe care le vei folosi in proiectele ulterioare. La nivel fundamental, ne putem reprezenta sisteme intrebandu-ne : “ Ce aptitudini sau relatii de durata pot dezvolta?” spre deosebire de:” Ce obiectiv pe termen scurt as putea realiza?”

Tony Robbins, cel mai celebru coach de perfomanta din lume spune:” cand ai o stare emotionala precara, vedem doar problemele, nu si solutiile.” El recomanda: “ sa “iti” pregatesti starea, apoi iti spui o poveste care sa it idea putere. Abia dupa aceea o sa te gandesti la strategie, si vei incepe sa vezi optiunile, nu doar fundaturile.”

Sunt si zile cand nu resusesc sa am acea stare de “ joaca” dar stiu ce sa folosesc ca sa imi revin si sa ies din starea” serioasa”. Este vorba despre un antrenament zilnic.

Ca sa concluzionam: ce poveste iti spui una cu o stare “serioasa” sau una cu o stare de “ joaca” care sa te ajute sa dezvolti noi abilitati si sa vezi noi oportunitati?

Eu am ales: starea de joaca!

Spor si incredere sa ai,

Gabriela